O mini-colecție cu cîteva dintre lucrările mele



The moon is hanging in the purple sky 
The baby's sleeping while its mother sighs
Talking 'bout the rich folks
Rich folks have the same jokes 
And they park in basic places

The priest is preaching from a shallow grave 
He counts his money, then he paints you saved
Talking to the young folks 
Young folks share the same jokes
But they meet in older places

So don't tell me about your success
Nor your recipes for my happiness
Smoke in bed
I never could digest
Those illusions you claim to have going

The sun is shining, as it's always done 
Coffin dust is the fate of everyone
Talking 'bout the rich folks
The poor create the rich hoax 
And only late breast-fed fools believe it

So don't tell me about your success
Nor your recipes for my happiness
Smoke in bed
I never could digest
Those illusions you claim to have going

Морфин — смертельная доза при приеме внутрь морфина — 0.5 — 1 г, при внутривенном введении — 0.2 г. 

  


   Mă enervează locatarii care se plimbă pe coridoare țîfnoși, cu aerul de a pretinde ceva. Acum, lipsiți de acest drept, sîmbetele își reînvie imperiul căzut, defilînd în halate împestrițate pe coridoare, răstindu-se nemulțumiți la vre-un student care a avut nenorocul să-și pună primul tigaia la aragaz.
    Căminele studențești nu îmi par deloc așa cum mi-au fost descrise de părinți. Vremurile studenției lor acum sunt niște umbre uitate într-un album de fotografii.
   Studenția mea se rezumă la a sta între patru pereți la un loc cu un radiou hîrîit, a face vizite scurte în camera vecină cînd mă plictisesc și la a ucide vre-o zece minute din timp pălăvrăgind fără sens cu băieții din primul an, care par a fi destul de încîntați chiar și de mica distracție pe care o au.
   E aiurea să stai în Chișinău cu 8 lei si 75 bani în buzunar, gîndindu-te pe unde s-o mai scoți la capăt încă doua zile. E aiurea să dai cu ochii de fiecare dată cînd ieși in coridor de verdele prăfuit cu care sunt vopsiți pereții, să numeri neoanele de pe pod care încă mai lucrează în drum spre baia cu robinetele picurînd..



Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!…
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?…

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!…
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?…

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!…
Nu le cunoşti?…
Încearcă -
Şi-ai să ţi le-aminteşti!


  Mulțumesc, Pluto, că a fost distrus într-un sfîrșit radioul cela hîrîit plin de muzică denaturată și sintetică. 
  O singură dată am fost întristată că nu mergea, atunci cînd am intrat vineri seara în cameră și am constatat că azi o să respir singură între patru pereți maronii cu două becuri de-asupra, pînă tocmai a doua zi! 
  În rest, Doamne, de cîte ori mi-am dorit să ardă din senin, să nu-i mai strig atîta lui N. să-l dea mai încet, ca dîndu-i cu o unitate din volum mai încet să-mi reproșeze că anul trecut ei tot nu-i plăcea muzica care o puneam eu la telefon, dar nu zicea nimic (chiar nu a zis!).
  Și uite că acuma a amuțit pe o perioada nedeterminată. Mulțumim eforturilor noastre. Pluto, îți dau mîine o bomboană. Două puncte asterisc.  

агно́стик — это человек, отказавшийся от связанной с богами веры и убеждённый в том, что первичное начало вещей неизвестно, так как не может быть познано.


  Sensul adunarii lui zero cu alt zero e absurd.
  Un nimic cu alt nimic fac un nimic si mai mare-un nimic absolut. Un vid-asta dupa idee e zero. Adunind doua viduri ce obtinem? Nu obtinem nimic pentru ca vid absolut nu e. In vid exista particule de infinitate sau gravitatie (aproape nula, in functie de spatiul existentei vidului). Care e sensul adunarii a doua nulitati. Daca e nulitate atunci nici sens nu are. O infinitate de nimic adunata cu alta infinitate de nimic nasc o cosmogenitate infinita de unitati si particule metafizice dispersate in vid. 
  De ce mai cheltuim cerneala scriind zerouri matematice?
  Fuck my brains
 


Marte ma apuca de mina “Jupiter, mii rau..”. Am iesit afara. Ea se sprijini de gardul de piatra apoi lesina, cazind peste mine.
Uranus veni intr-un suflet. O trimiseram acasa in bratele lui K.

[…]

“Felicia arde!.. arde..arde.
  Apa! Foc! Ard!”

 Marte se zbatea plingind, inconstienta.
 ”Felicia arde, stingeti-o!!
  De ce ea? Arde! Felicia arde..!”
 Pluto ii turna pe git o cana de apa in timp ce ea plingea cu ochii inchisi, lacrimi siroindu-i pe fata.  Venus forma numarul de telefon al Feliciei. Din celalt capat se auzi vocea ei […] ” Tu ce te rizi de mine? ” ..
  Pumnul inconstient a lui Marte trecu la citiva centimetri de fata lui Pluto.
Aceasta se feri, si uitindu-se la Venus o intreba ” Poate au deocheat-o?”

Doua voci murmurara incet Tatal Nostru. La Amin, Marte incepu sa se zbata convulsiv si dindu-si ochii peste cap, isi arcui spinarea. Si cazu jos.
 Citeva minute mai tirziu adormea, cu o umbra de zimbet pe fata.

“Au deocheat-o..”

A doua zi dimineata Uranus, palida, si Venus si Pluto se uitau mirate la ea “Te simti bine? “
“Dar ce ar trebui sa-mi fie?”
“Tu nu tii minte nimic?”
[…]





                                                                                         Butuceni. 20 octombrie


 Blocuri de asfalt infipte in zare sparg linia orizontului, lasind cenusiul din nori sa se scurga in oras. Suierul vantului sufla amintirea soarelui din suflet. Martie e un pseudo-sezon, menit sa intunece inchipuirilw desprinde din carti. Nu e soare, nu sunt miei zburdalnici, nici caldura. In locul lor aburesc flori albe dupa vitrinele florariilor, vrabii certaretese imprastie pe asfalt, toate intinzandu-se pe ritmurile posace ale trecatorilo. Primaverile eminesciene stau cuminti prin carti, incuiate in biblioteci, uitate in virtejul timpului frenetic. E perioada cind casele se transforma in colivii argintate si confortabile , expuse frumos de-a lungul strazilor, strajuin locatarii dinauntru.
     Ma desprin usor din toropeala ametitoare a caselor si ma contopesc cu neantul sinistru care-l priveam mai devreme de dupa ferestre.
     Plec in cautarea soarelui. Ma las suflata de vint. Calcind printre cioburi si mucuri fumeginde de tigara incerc sa-mi imaginez unde as putea sa gasesc acel strop de lumina. Amintirea picaturilor luminoase de pe retina se contrasteaza cu gheata innegritasi frunzele putrede de subt copaci. Nu pot face nimic impotriva plumbului meteorologic.
     Pasii mei insa merg incet de-a lungul trotuarelor si se opresc in fata unei florarii mici, lasindu-mi ochii sa se odihneasca asupra unor flori inghetate de martie. Aceastea sa fie oare bucatelele de primavara?


How I wish, how I wish you were here.
We're just two lost souls
Swimming in a fish bowl,
Year after year,
Running over the same old ground.
What have we found?
The same old fears.
Wish you were here.
(Pink Floyd)


Liniste
alba, chinuitoare
se scurge, coboara si inunda
cuvintele ramase in nisip
tacere


Aripi
Strivite, halucinante
vorbesc, tipa, framinta
si ma arunca flaminde catre cer
tipat de pescarus

Degete
reci, inghetate,
ascund, sterg si ineaca
orice amintire umbrita sub unghii.
conspiratie




Ciorne, poetisme inecate intre rindurile seci din manuale.




And if I only could,
Make a deal with God,
And get him to swap our places,
Be running up that road,
Be running up that hill,
Be running up that building.
If I only could, oh...