Mulțumesc, Pluto, că a fost distrus într-un sfîrșit radioul cela hîrîit plin de muzică denaturată și sintetică. 
  O singură dată am fost întristată că nu mergea, atunci cînd am intrat vineri seara în cameră și am constatat că azi o să respir singură între patru pereți maronii cu două becuri de-asupra, pînă tocmai a doua zi! 
  În rest, Doamne, de cîte ori mi-am dorit să ardă din senin, să nu-i mai strig atîta lui N. să-l dea mai încet, ca dîndu-i cu o unitate din volum mai încet să-mi reproșeze că anul trecut ei tot nu-i plăcea muzica care o puneam eu la telefon, dar nu zicea nimic (chiar nu a zis!).
  Și uite că acuma a amuțit pe o perioada nedeterminată. Mulțumim eforturilor noastre. Pluto, îți dau mîine o bomboană. Două puncte asterisc.  

Leave a Reply