Eram explozie celestă
Praf cosmic nins pe-un colț de munte
Eram memoria întinsă
Între etern și hău pe-o punte.

De-atîta noapte mă zoream
De-atîta zori eu mă-nserasem
De-atîta stele eram soare
De prea mult soare mă-nnoptam.

Născut-am strigăt rupt de boltă
Și-am aruncat spre cer aripi
Și bolta largă ca o roată
Cerea-un Icar spre a iubi.

Aripi mari și moi și mov
abia se-nclină, obosind,
Iar stîlpii cerului albind
Cern scrumul nins și sur și moale.

Să rupem liniștea din cer!
Să rupem pentru liniște! 
Să treacă pasăre prin noi
Ca talpa printr-o miriște. 


-Jupiter

mi-i tot una. absolut. o indiferenta tare expresiva, pe care tare demult n-am mai simtit-o, fix acu imi joaca in suflet.
Luna e de vina. Nu trebuia sa fie asa de galbena. Si nici macar nu mii rusine de aberatiile mele tarzii, care maine or sa fie niste idiotisme fara pereche, ca lumina  zilei schimba tare multe. Mi-i somn si sunt indiferenta fata de organismul meu, de rugile nustiu cui, de tevile scirtziitoare, de mîță, de tot.
Noapte buna, Jupiter.



...Parfumurile unor crinoline par
fumurile unor crini! O
 , line
par fumurile unor crinoline...


“моя девочка танцует…” 

" - Ce-ai zice dacă am cădea deodată în cer? Nu ne-am mai opri." [...]