mi-i tot una. absolut. o indiferenta tare expresiva, pe care tare demult n-am mai simtit-o, fix acu imi joaca in suflet.
Luna e de vina. Nu trebuia sa fie asa de galbena. Si nici macar nu mii rusine de aberatiile mele tarzii, care maine or sa fie niste idiotisme fara pereche, ca lumina  zilei schimba tare multe. Mi-i somn si sunt indiferenta fata de organismul meu, de rugile nustiu cui, de tevile scirtziitoare, de mîță, de tot.
Noapte buna, Jupiter.

Leave a Reply